~„Aveam de gând, Darie“

MUGUR

Mic, plăpând, primăvăratic,

ţipă sus spre soare;

vezi?! Şi mărul meu carpatic

tot va da în floare.

L-a gândit în timp chemarea

sau ecoul primăverii?

Ceaţa neiubindu-şi zarea

a mâncat-oţo mitul serii.

S-a dus frigul şi zăpada

s-a dus iarna nevorbită;

ploaia mi-a trăit livada

seva învinge liniştită.

Norii fug, vrăjiţi de vânt,

ceru-i clar de rouă;

ciocârlia moare-n cânt,

zarea-i taină nouă.

Mic, plăpând, primăvăratic,

ţipă sus spre soare;

azi şi mărul meu carpatic

probează iarăşi floare.

__________________

IN FIECARE ZI

Noi, în fiecare zi

ne întâlnim,

la confruntări

de idei şi sentimente;

ne întrecem

între grotesc şi sublim,

noi, în fiecare zi

ne întâlnim.

Şi câştigă

Marele Anonim;

iar răsplata trudei

erezii fervente;

noi, în fiecare zi

ne întâlnim,

la confruntări

de idei şi concepte.

__________________

NAVALNICA PREZENTA

O strângere de mână

şi m-am despărţit de prieteni,

pornesc iar cu vântul

ce mi s-a prins în păr,

prin mulţimea oraşului

ce aşteaptă toamna

cu toţi norii

deşiraţi pe umăr.

Un plop, aproape,

întinde braţe lungi spre cer,

se tânguie cu frunza

după plecarea verii

şi freamătă,

ştiind că va albi în ger.

Vroiam să fii cu mine,

să vezi cum unda apei

tremură-n parc adâncul

în aşteptarea serii –

odată cu vremea

spre ora asfinţirii –

dar tu eşti departe…

şi nici nu ştiu când vii,

şi eu stau aici

devorat de vise,

închipuindu-mă îmbrăţişat

cu tine pe alei,

catalizând iluzii –

fiorii de dor –

şi mă faci să exist mereu,

năvalnică prezenţă

a sufletului meu.

__________________

AVEAM DE GAND , DARIE

Aveam de gând

să cunosc totul,

ştiinţa şi poezia

le-am curtat fidel;

pentru alte pasiuni

făceam pe netotul,

aveam de gând

să cunosc totul.

Şi-a îmbătrânit suav

poliglotul!

Şi va ispăşi

în pizmă cătinel;

aveam de gând

să străbat neantul,

ştiinţa şi poezia

m-au sărutat la fel.

__________________

VA DARUIESC …

Să nu vă pară rău,

niciodată, de mine,

că m-aţi ocolit

şi prea puţin m-aţi dorit;

nu plâng şi nu cerşesc

glorii meschine,

să nu vă pară rău,

niciodată, de mine.

Vă dăruiesc inima mea

ce nu se abţine,

zâmbetul candorii mele

la infinit;

să nu vă pară rău,

niciodată, de mine,

că m-aţi păcălit,

şi prea puţin m-aţi iubit.

__________________

CATRENELE IUBIRII

ÎNCREDERE

Simt clipe ce-nfioară, topite pe buze

şi vuietul vieţii peste anii mei;

cobor şi urc, ca apa prin ecluze –

poartă-mă iubire, sub torent cât vrei!

__________________

NOI URCĂM…

Anotimpurile vieţii

nu ne-au luat din crudul verde;

noi urcăm spre soare

chiar de nu se vede.

__________________

DAR

Acum, în această amiază mare,

îţi dau în braţe un pui de soare;

şi nu uita:

când rămâne singur, moare.

__________________

AŞA CUM E IUBIREA

Eu te-admir şi poate că aceasta

stinse azi, din sufletu-mi, durerea;

dar nu… nu cred a fi numai atâta,

nutresc ceva… aşa cum e iubirea.

GEORGE PENA